2 in 1

diminetile alea, cand nu pot sa ma trezesc, si privirea lui, prvirea-i alearga prin mine. degetele lui curg pe buzele si fruntea mea, mirosul de cirese se incheaga perfect in dimineata somnoroasa de afara. parfum de primavara se simte tot mai des. faramituri de soapte au inghetat pe buzele-ti desculti, aceasi copii indragostiti ce stau si se privesc nesfarsit in ochi, e atata pace, acolo pe pamantul ochilor tai, in parul tau atata nemurire. iti pot mangaia trupul si ma supun unui vis ciudat. visul ala in care-mi place sa cad usor..

mi-e dor de tine

doamne, dar ce frica mi-e. vad cum se sfarseste totul, si inghet, m-am omorat singura? ma intreb acum, oare mi-am facut asta singura, prin toate datile cand eram convinsa ca nu o sa renunte la mine, m-am jucat cu focul, m-am ars,si mi-e frica rau, dar rau. parca-l vad si acum cum iese pe usa, si ma intreaba, esti sigura, asta iti doresti? NUUU. nu stiu cum pot sa pun capat sentimentelor, sa le stopez si sa le inversez, sa stiu ca te iubesc, ca mi-e dor de tine si te vreau doar al meu, dar eu iti spun sa pleci, te-am lasat sa pleci..

ma vad singura intr-o oglinda, una neagra, care nu reflecta pic de lumina, a carui rasarit a apus demult, pic acolo, si vreau sa-ti simt bratele ca ma inconjoara, ca esti al meu, si eu a ta.  din tine respir, ma sufoc si pic incet, mai incet decat mi-as fi dorit..mult prea incet.

copila

Nu iti mai vorbesc pentru ca iar sa poti, cu raspunsurile tale nerostite, cu nepasarea ta convingatoare, sa ma legi de tine si sa-mi amintesti ca te iubesc, desi nici tu nu stii asta despre mine. Am renuntat sa te mai ascult, sa-ti mai spun vreo vorba, te-ai incuiat deja, ce rost mai are? Pe zi ce trece, cad, cad..sunt in cadere libera.

eu am spus tot, aproape tot

si nu incerc sa fac ca totul sa fie ok, dar daca tot ce ai vrut sa faci a fost sa-mi arunci si alte cuvinte, mai bine nu o faceai. nu e frumos sa omori oameni de doua ori, ii de ajuns o data. mai bine taci, si ma lasi sa-mi impatur gandurile, focalizarea pe anumite lucruri nu e tocmai cea mai buna metoda, dar macar asa uit..

poate crezi ca am trecut peste, te vad fugind, fug si eu. mi-ar place, dar nu pot. calcarea in picioare a sentimentelor nu e tocmai lucrul meu preferat.

si chiar de m-as mai naste o data, si culorile ar curge, si nu ar mai fi nimic, probabil ca tot aceleasi greseli le-as face, si daca nu ar fi asa, nu as fi eu, ai fi fost cunoscut pe altcineva, mai bun poate.

titlu,ce titlu?

Sunt dispus sa fac un pact cu realitatea
Sa recunosc ca am gresit
Sa sparg cu lacrimi zidul peste care ati privit
Si sa va las sa observati ca n-ati putut
Si sa va las sa recunoasteti ca nu m-ati cunoscut
Sunt singur
Si ma grabesc incet
vantul ma bate in fata cu aducere aminte

Veritasaga

nu vreau sa mai ascult dramatizarile astea, playlistu se invarte se invarte si tot la ele ajunge, nu vreau sa ma regasesc printre ele, dar pot? ma macina incet, incet, tot tu esti de vina.

siruri nesfarsite de “si-uri”

astept sa te vad, si astept sa-ti dai seama ca te vreau in viata mea, ca sunt goala fara tine, si astept, si astept

eu simt. tu simti?..vreau sa cred ca pot sa fac si eu ce ai facut tu, sa te fac sa simiti ce am simtit eu, sa vezi ce greu e, sa-ti ingropi noptile in lacrimi.toate pentru tine, copile, te vreau inapoi, te iubesc, prietene..

nu mai e nimic,pe bune.nimic.