stiu ca nu am mai scris de mult timp. dar am simtit in sfarsit ca nu mai sunt singura si am tot ce imi doresc. astazi in schimb..in decurs de jumatate de ora am fost dezamagita de aproape toate persoanele importante din viata mea. how sad can that be. so i turned back in here and need to write this post for my soul, to feel free from all the hate and misunderstoodness i may had earned in me because of them..
Ce s-a intamplat intre noi nu trebuie sa insemne ca eu m-am gandit sa atentez la libertatea ta…
Acum sunt acasa, dupa un anotimp de lacrimi si pustiu si uimire, care a facut din mine aproape un alt om, mai bun, mai tolerant, nu mai sunt chiar asa de singura, suntem doi, daca vrei te astept…
stii…
sunt rani sortite la purure sangerare, tu le ai pe ale tale, eu pe ale mele… care vor fi mai adanci nu se poate stii! Nu-mi fac iluzii ca vreodata voi atinge performanta sa-ti inchid macar o parte din ele, insa pentru o anume fericire ar mai fi timp. Nu voi avea nesabuinta sa-ti cer sa uiti trecutul de hatarul unui viitor in care crezi sau nu!
semnez a dor.. pentru ca vor fi lucruri pe care ai fi vrut sa le fi stiut poate, pentru ca ar fi schimbat la fel de multe pe cat poti sau nu crede, pentru ca incet, incet m-am dat batuta, pentru ca am renuntat sa cred in noi…
Prima oara cand te-am vazut, nu m-am gandit ca voi ajunge sa am sentimente pt tine.
Nu m-am gandit ca voi ajunge sa te visez.
Nu m-am gandit ca o sa-mi fie dor de tine sau ca am sa simt tot felul de vibratii in corp in momentul cand te vad sau cand iti aud vocea.
Adevarul e ca din primul moment in care te-am vazut nu m-am gandit nicio secunda ca m-as putea indragostii de tine..
acum singurele mele cuvinte pentru tine ar fi te iubesc, prea tarziu oricum…sper ca intr-o zi vom privi din nou amandoi spre acelasi orizont.
imi lipsesc imbratisarle lui, imi lipsesc sarutarile lui, ochii lui blanzi, imi lipseste el. mi-e asa de dor…
Pur si simplu, emotia in fata dezvaluirii cuvantului. Barbatii ar fi in alb. Femeia, goala. Ideea ca ea sa fie imbracata in negru a fost abandonata.
Ea ii spune ca face parte dintre cei care se duc noaptea pe plaja. El tresare si se trage putin inapoi, ca si cum ar pune la indoiala ce afla de la ea. Apoi ii spune ca o crede. O intreaba : In afara de faptul ca se duce noaptea pe plaja, in afara de dragostea sa, cine e ea?
Ea isi pune matasea neagra pe fata. Zice: sunt scriitoare. El nu-si da seama daca ea glumeste. Nu intreaba.
Tac, se asculta unul pe altul la fel de distrati. Pun intrebari fara sa astepte raspuns. Vorbesc singuri. Apoi el asteapta ca ea sa vorbeasca. Ii place vocea ei si i-o spune , nu asculta intotdeauna cand se vorbeste, dar vocea ei da, o asculta.
Crede ca aici, in aceasta camera, aici, in aceasta lumina de teatru, trebuie cautat inceputul iubirii lui, va chiar cu mult inainte de camera asta, in verile copilariei sale, suportate ca niste pedepse. Nu da nicio explicatie.
Se uita la el cum vorbeste, cu ochii larg deschisi si ascunsi. El nu o vede, sta tot cu capul in jos. Ea ii spune sa inchida ochii, sa fie orb si sa-si aminteasca de ea, de figura ei.
El zice: Soarele pluteste pe suprafata marii!
You know the one thing you’re fighting to hold
Will be the one thing you’ve got to let go
And when you feel the wall cannot be burned
You’re gonna die to try what can’t be done
Gonna stay stay out but you don’t care
Now is there nothing like the inside of you anywhere.
SUNT un om mic cu o inima mare.
AS VREA sa pot sa iubesc ca la inceput.
PASTREZ in mine mereu o dorinta ciudat de arzatoare.
MI-AS FI DORIT sa fi plecat atunci cand am avut ocazia.
NU IMI PLACE ca sunt extrem de egoista.
MA TEM sa nu raman singura.
AUD nu cred ca aud voci sau asa ceva, dar subconstientul imi sparge timpanele.
IMI PARE RAU ca l-am facut sa sufere.
IMI PLACE rasulfarea lui dulce in parul meu.
NU SUNT usor de convins.
DANSEZ cand sunt fericita.
NICIODATA nu voi mai face aceasi greseala de doua ori.
PLANG cand simt ca totul se prabuseste peste mine.
NU SUNT INTODEAUNA cel mai fericit pitic.
NU IMI PLACE DE MINE cand mint.
SUNT CONFUZA cand lucruri neasteptat de bune ma iau prin surprindere.
AM NEVOIE de spatiu atunci cand sunt nervoasa.
AR TREBUI sa invat sa-mi exprim sentimentele mai bine.
……………………………………………………………………………………………………………………………
Atunci gura lui se uni cu a mea si nu m-am putut impotrivi. Nu pentru ca era de o mie de ori mai puternic decat mine, ci pentru ca vointa mea se spulbera in momentul in care buzele noastre se intalnira. Sarutul acesta nu era chiar atat de precaut ca toate celelalte pe care mi le aminteam, ceea ce imi convenea de minune. Daca urma sa ma sfasii si mai mult, macar sa primesc cat mai mult posibil in schimb.
Asa ca l-am sarutat si eu, cu inima bubuindu-mi intr-un ritm nebunesc, incoerent in timp ce respiratia mi se transforma in gafaiala si degetele mi se miscau lacome pe fata lui. Ii simteam corpul de marmura lipit de fiecare trasatura a corpului meu, si eram atat de fericita ca nu ma ascultase – nicio durere din lume nu ar fi justificat o astfel de pierdere. Mainile lui imi redescopereau trasaturile fetei, in acelasi mod in care ale mele i-o atingeau pe-a lui si, in putinele secunde in care buzele noastre s-au despartit, mi-a soptit numele.
Cand am inceput sa ametesc, s-a tras inapoi, dar numai ca sa isi aseze urechea pe inima mea. Am zacut acolo, intinsa, asteptand ca rasuflarea sa incetineasca si sa mi se calmeze.
……………………………………………………………………………………………………………………………..
Facusem atat de mult rau! El spuse putine lucruri; ma tinu in brate pe pat si ma lasa sa-i stric camasa, patandu-i-o cu lacrimi.
Dura mai mult timp decat am crezut ca partea mai mica si distrusa din mine sa planga pana la capat. Si totusi, se intampla, iar eu am fost intr-un final suficient de epuizata ca sa dorm. Inconstienta nu mi-a adus dispartia totala a durerii, ci o diminuare amortita si greoaie, ca un medicament. A facut-o mai suportabila. Dar era inca acolo; eram constienta de ea, chiar si in somn, lucru care ma ajuta sa fac schimbarile pe care aveam nevoie sa le fac.
Dimineata aadus cu ea, daca nu o perspectiva mai luminoasa, macar mai multa stapnire de sine si acceptare. Am stiut instinctiv ca noua ruptura din inima mea ma va durea intotdeauna. Avea sa fie parte din mine acum. Timpul o va face mai suportabila – asa spune toata lumea.
Cand m-am trezit, nu mai eram dezorientata. Am deschis ochii – in sfarsit uscati – si i-am intalnit privirea linistita.
Am citit randurile incet, mai mult pentru mine. “Daca totul ar pieri si n-ar ramane decat el, eu as continua sa exist; iar daca totul ar ramane si el ar fi nimicit, universul s-ar transforma intr-o uriasa lume straina mie si mi s-ar aprea ca nu mai fac parte dintr-insa.”
……………………………………………………………………………………………………………………………..
Om… si indragostita cu pasiune.
